Blog de primar bucurestean
Lucrurile care îţi marchează viaţa scris la data de 18 Decembrie 2007
Tatăl meu a fost medic neurolog, a fost unul dintre discipolii lui Marinescu şi ai lui Paulian, în perioada dintre cele două războaie mondiale. (…)
Opţiunile lui politice l-au făcut să devină un duşman al poporului, a fost arestat de mai multe ori şi condamnat ca duşman al poporului.
A stat închis de mai multe ori, prima dată în 1948- 9 luni, n-a fost condamnat, dar atunci când a ieşit din puşcărie nu a mai avut voie să lucreze în învăţământ, în loc să urmeze o carieră universitară, n-a mai putut să fie decât medic de fabrică şi ulterior medic de policlinică. Într-un fel, era considerat categoria a doua de medici, cu toate că probabil că ar fi fost unul din vârfurile medicinei româneşti în domeniul neurologiei.
Ulterior, în 1960 a fost arestat şi condamnat la 7 ani de închisoare grea ca duşman al poporului şi, până când i s-a încheiat procesul a fost închis la Rahova şi la Jilava. Pe urmă, n-am ştiut de el multă vreme şi am aflat că este la Aiud.
Vreo doi şi ceva- după ce a fost condamnat- n-am ştiut nimic de el. Pe urmă s-a relaxat ceva în sistemul ăsta, că ne-au permis să-I trimitem pachete cu diverse lucruri, în special ţigări, mâncare lenjerie… Noi n-am ştiut niciodată dacă au ajuns sau nu la el. Corespondenţa era imposibilă. Când au început să-i elibereze pe deţinuţii politici în 1963, am început să avem informaţii depre el că ar fi în viaţă, închis la Aiud. Când a venit într-adevăr avea sub 40 de kg …
El a plecat când eu aveam aproape 13 ani şi a fost eliberat când aveam 17 ani. Era perioada în care aveam ultimii ani ai şcolii elementare. Între timp tata a fost condamnat, când era în clasa a şasea, frate-meu a reuşit să intre la liceu la Caragiale, pentru că nu era încă condamnat, dar în anul următor când am date eu examen, eram pe lista de candidaţi şi am dispărut de pe listele de admişi şi respinşi….
Mama a trebuit să divorţeze de tata, pentru că dacă i-ar fi purtat numele n-o primea nimeni să se angajeze. Mama n-a putut să se angajeze câteva luni bune de zile şi cu greu a fost angajată la un moment dat să spele- ca muncitor necalificat-borcane la fabrica Flora, ea având o licenţă de română-franceză. A făcut un efort foarte mare, ulterior a fost primită să lucreze şi în altă parte, ca dactilografă, dar cu soţul condamnat-chiar divorţată-tot a fost o problemă.
Primul lucru pe care l-a făcut tata când a ajuns acasă, a intrebat dacă poate să se întoarcă acasă. Mama ne-a întrebat atunci dacă avem bani să-i plătim taxiul, pentru că era atât de slăbit, încât n-ar fi putut să ajungă de la gară, pe jos, acasă. (...)
N-o să şteargă nimic amintirea momentelor când mama nu era angajată nicăieri şi spăla borbane la Flora şi avea mâinie cu nişte infecţii, cu meşe băgate sub piele ca să se scurgă puroiul şi când trebuia să se ducă în continuare să muncească acolo sau când nu aveam ce să mâncăm a doua zi sau când frate-meu şi cu mine umblau cu aceiaşi pantaloni care ne ajungeau până la genunchi, pentru că crescuserăm.
Sunt lucruri care rămân în amintire şi-şi marchează toată viaţa. Pot să spun un lucru care poate să mire: N-am niciun fel de ură pentru oamenii care devenit instrumentele unui sistem, dar sistemul respectiv îl urăsc din tot sufletul. A fost un sistem care a creat nişte monstruozităţi şi a fost un sistem echipat cu nişte oameni care s-au purtat ca nişte monştri. Din păcate, ăsta a fost sistemul de atunci.
Sunt foarte mulţi care regretă sistemul ăla, pentru că le luase capacitatea de a se lupta ei înşişi pentru ei. Era tovarăşul prim-secretar al partidului care gândea şi hotăra pentru toţi cetăţenii. Sistemul avea nişte robinete pentru medicamente, căldură, mâncare în mâna unui prim secretar care dădea cu bon către cei mulţi, iar cei care erau în sistem puteau să-şi vadă de-ale lor foarte bine pentru că li se permitea să se îmbogăţească. Nu aveau voie să arate foarte tare că sunt bogaţi, dar nu li se dădea peste mână.
Or, un sistem care a distrus valorile principale ale acestei ţări, a distrus mentalitatea oamenilor şi a transformat oamenii în nişte semi-sclavi iar România- într-o mare puşcărie din care oamenii nu aveau voie să iasă decât cu permisiunea şefului şi numai dacă făceau anumite servicii sistemului- evident că este un sistem criminal. Nu mai vorbesc de oamenii care au murit în puşcării...tata a avut noroc.
Dar când vezi un om că vine din puşcărie cu 40 de kg şi care-în plus- îl mai sprijină pe altul care stă să moară, pentru că i-a fost dat în grijă un alt medic care era pe cale să moară în puşcărie...Sunt amintiri care rămân. Eu am trăit din plin lucrurile astea, la o vârstă la care copiii trebuie să se gândească la altceva. Te marchează pentru tot restul vieţii. Pe cei care au făcut lucrurile astea o să-i judece Dumnezeu.
Comentarii
Comentariul tau
Primarul va intreaba
Sarbatori cu bine!
scris la data de 22/12/2011
Restul e tacere
scris la data de 25/10/2011Intalnire cu prietenii care reprezinta liberalismul in online
scris la data de 23/9/2011PNL Bucuresti sustine candidatura lui Sorin Oprescu la Primaria Capitalei
scris la data de 19/9/2011Cainele, cel mai bun agent electoral al omului (politic)?!
scris la data de 14/6/2011Categorii
arataArhiva
arataDespre mine
Andrei Chiliman
Blogroll
Adina Vălean, europarlamentar PNL
Cătălin Tolontan, Gazeta Sporturilor
Daniel Mălăelea, profesor Sectorul 1
Dragoş Bucurenci, România Verde
Ioan T. Morar, Academia Caţavencu şi Cotidianul
Iulian Comanescu. Media lui Comănescu.
Organizatia Cadrelor Didactice PNL Sector4
Primăria Municipiului Bucureşti
Ramona Mănescu, europarlamentar PNL
Renate Weber, europarlamentar PNL
Salvaţi Parcul Sportiv Ştrandul Tineretului, GDS
Chiliman '08'
